De ziua mea s-a stins din viață in lumea celor drepți din spitalul in care am invatzat tot ce știu despre urgențe și resuscitare, e prima oara cand folosesc cuvinte și o poză care nu este a mea intr-o postare pe acest blog, acestui om îi sunt dator ma simt dator o copilărie o educație o cultură o identitate națională, lucruri care au la bază speranța de a fi om intr-o lume in care toată orânduirea a încercat mereu să suprime acest lucru, comuniști sau neocomuniști au lovit mereu in el și in demnitatea noastra ca națiune a planetei pământ.
Să îi fie țărâna ușoară. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
